“Colț de gând”-de Silviu Marius Muntean

Colț de gând

S-au întâlnit pe-un colț de gând,
„Suflet frumos” cu „suflet blând”.
Și se plimbau mergând la pas,
Prin vara ce le-a mai rămas.
Aveau atâtea să își spună,
Câte în soare și în lună,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul blând și cel frumos.
Ei își spuneau în sinea lor,
În doi e totul mai ușor,
Dacă mereu sunt gând la gând,
Suflet frumos și suflet blând.
Într-un târziu suflet frumos,
Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet blând îl întreba,
Nedumerit în sinea sa:
-Cum poți să fii atât de blând,
Când peste tot sunt nori și vânt?
Dar suflet blând, dar curajos,
Îi spuse lui suflet frumos:
-Eu nu am fost atât de blând ,
De când cutreier pe pământ,
Dar viața m-a făcut sa fiu
Blând, răbdător, dar totuși, viu.
Dar tu? Cum ești așa frumos?
Când toate parcă-ți sunt pe dos.
Mereu lovit cu vorbe grele,
Însingurat sub cer cu stele.
-Eu sunt frumos fiindcă iubesc,
Tot ce e simplu și firesc,
Iubesc și câmpul plin cu flori,
Și ploaia care cade-n zori.
Și-așa frumos își povesteau,
Câte pe suflet ei aveau
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând .

Autor: Silviu Marius Muntean

Translation in English!

Corner of thought

They met on a corner of thought,
“Nice soul” with “gentle soul”.
And they were walking together pace to pace,
By the summer what was left.
They had so much to say to each other,
So much in the sun and in the moon,
But they just walked nicely,
The gentle and beautiful soul.
They were saying to themselves,
In two it’s all easier,
If I’m always thinking,
Beautiful soul and gentle soul.
Till late in the night, beautiful soul,
Looking at the falling leaves,
The gentle soul asked him,
Quite puzzled :
How can you be so gentle,
When are clouds and wind all over?
But the gentle soul was brave ,
He told his beautiful soul:
-I was not that gentle,
Since I was on the earth,
But life made me be
Gentle, patient, yet alive.
But you? How are you so beautiful?
When you all seem to be all over.
Always struck with heavy talk,
Alone under the sky with stars.
-I’m nice because I love,
Everything is simple and natural,
I love the field full of flowers,
And the rain that falls at dawn.
And so nicely they were saying,
How much they had to say
You wander through dreams and thoughts,
Beautiful soul and gentle soul.

Author: Silviu Marius Muntean

---

 -imagini preluate de pe net-                                                     „Poezii”…with Roxana Barsan-