O, te-am pierdut, ieri, Romanie,
departe suntem de-a ta glie,
Nimic c-atunci nu va mai fi,
ce-ncrezatori, eram copii…
Azi greu se poate sa traiesti,
cu pasi senini sa mai pasesti,
Fara un suflet plin de jar,
mame raman cu gust amar…
Stii c-au plecat ca nu-i hranesti,
si cum sa spui ca-i mai iubesti?
Unde ti-e inima de mama
cand iti alungi copii “afara”..?!
Vrei viata sa le-o sugi
cand ii trudesti ca doar pe slugi,
Si inca iti doresti urmasi
desi creezi cetati de lasi…
Dar daca-ar fi sa-ti las ceva
doar lacrima nu s-ar usca,
Caci va ramane-n vesnicie
copil si tata fara glie…!!
R.B.
-imagini preluate de pe net- „Poezii”…with Roxana Barsan-
Felicitari!
LikeLiked by 1 person
Multumesc frumos, Ciprian!
LikeLike
Doamne, cat de frumos si adevarat!
LikeLiked by 1 person
Iti multumesc din suflet, Katherine!!
LikeLike
Frumos ai zis-o in versuri 🙂 Eu am zis-o in proza 😀
Cei de la Recorder au un reportaj : “Nu e nimeni acasa” similar cu tema poeziei tale. E sfasaietor de trist.
LikeLiked by 1 person
Asa este Daniela! Ce poate fi oare mai sfasietor si dramatic decat familii care se destrama pentru ca nu au cu ce trai.!!?
Iti multumesc mult!
LikeLiked by 1 person
Mulțumim pentru tot ce ne dăruiești!
La mulți ani!
LikeLiked by 1 person
Din suflet pentru suflete…
Iti multumesc din inima, Aurelia!!
O zi minunata si La multi ani!!
LikeLike
Nimic nu e pierdut în viata,
Oricât am fi de risipiti în lume,
Avem credinta si speranta,
Caci unitatea-i în Isus Hristos,
Veghind în “post si rugaciune”…
Un Weekend magic, Suflet drag !
LikeLiked by 1 person
Asa este! Multumesc frumos, Iosif!
LikeLike