“SAMARITENE !”…de Traian Dorz

“Sfârşit în suferinţi şi munci
cu lacrimile-n gene
eram când m-ai găsit atunci
căzut, Samarinene…
M-ai ridicat milos din drum
pe-asin m-ai pus la Tine
iar, eu plângând, Ţi-am spus: “De-acum
fă orice vrei cu mine…”

Bătut de toţi şi chinuit
am plâns apoi departe,
Tu, însă iarăşi ai venit
şi m-ai scăpat de moarte,
m-ai prins de mână şi mi-ai spus
să Te urmez pe Tine,
eu Te-am urmat şi m-am supus:
fă orice vrei cu mine…

Târziu într-un spital uitat,
plângeam în chinuri grele
şi numai Tu m-ai cercetat
în chinurile-acele,
la sânul Tău iubit m-ai dus
durerea să se-aline,
eu m-am lăsat, plângând şi-am spus:
fă orice vrei cu mine…

Ajuns-am vremuri bune-apoi
şi lumea-mi era dragă
iar inima pe alte căi
cerca să mă atragă.

Ne-am întâlnit şi Tu mi-ai spus
că asta nu e bine,
am înţeles şi m-am supus…
fă orice vrei cu mine…

Dar într-o toamnă m-ai chemat
din satul fără nume,
– Am înţeles, Te-am ascultat
şi-atunci m-am dus în lume,
m-ai prins de mână –
eu supus,
plecat-am după Tine
Te-am sărutat plângând şi-am spus:
fă orice vrei cu mine…

Mi-ai pus lumină, iar eu blând
de-atunci, cu roua-n gene,
aici mă mistui luminând
străin, Samarinene,
dar totuşi, tuturor supus,
Te-ascult mereu pe Tine
azi sunt al Tău, pe veci, Iisus,
fă orice vrei cu mine !…”

Traian Dorz

---

 -imagini preluate de pe net-                                                     „Poezii”…with Roxana Barsan-

Advertisement