LUMINA VESNICIEI MELE…

Nu imi lasa, Iisuse, decat un dulce crin
Sa-l iau cu mine-n suflet si cu el sa revin,
Nimic din dimineata ploioasa si cu nori,
Nimic scumpe Iisuse, decat calzii fiori…

De-ar fi mai ‘nalte note, mai splendid rasarit,
Dar cat de slab e vasul si ceasul prea pripit,
Ce lunga e racoare, apusul la un pas,
Doar Dragostea straluce din lacrima de az’…

Ti-as scrie a mele ganduri, prea vestede priviri
Ce pier in asfintit cand stelele suspin,
Dar slova se inclina, ispitele-s in cloc’
Si tot ce-ti spun eu astazi se mistuie in foc…

Lumina vesniciei mele, prelisa pe obraz,
Da-mi inca-o mangaiere din delicatul glas,
Da-mi inca-o sarutare si un cuvant divin,
Si am sa plec de mana cu Tine, pelerin’…!

R.B.

---

 -imagini preluate de pe net-                     „Poezii”…with Roxana Barsan-