Nu imi lasa, Iisuse, decat un dulce crin
Sa-l iau cu mine-n suflet si cu el sa revin,
Nimic din dimineata ploioasa si cu nori,
Nimic scumpe Iisuse, decat calzii fiori…
De-ar fi mai ‘nalte note, mai splendid rasarit,
Dar cat de slab e vasul si ceasul prea pripit,
Ce lunga e racoare, apusul la un pas,
Doar Dragostea straluce din lacrima de az’…
Ti-as scrie a mele ganduri, prea vestede priviri
Ce pier in asfintit cand stelele suspin,
Dar slova se inclina, ispitele-s in cloc’
Si tot ce-ti spun eu astazi se mistuie in foc…
Lumina vesniciei mele, prelisa pe obraz,
Da-mi inca-o mangaiere din delicatul glas,
Da-mi inca-o sarutare si un cuvant divin,
Si am sa plec de mana cu Tine, pelerin’…!
R.B.
-imagini preluate de pe net- „Poezii”…with Roxana Barsan-
Vers dulce ca întotdeauna!
LikeLiked by 1 person
Merci mult, Claudiu!
LikeLiked by 1 person